duminică, 18 august 2013

Lectie de etimologie





Hai sa ne delectam ( din nou... ) cu amintirile lui Radu Beligan din
discutii cu Victor Eftimiu!

        Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi
niciodata despre tine. Scrie! "

      In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a
acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului
din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la
mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina
faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.

      Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a
stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa
descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii
neasteptate. De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care
oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul
"descente du lit". Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei
vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?

      Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de
la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna
cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!

      Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care
aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in
degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi
bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un
specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin
extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.

      Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care
erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu,
exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste
gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza:
"OVIZI, 6 lei.

      Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural
stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond,
negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...

      Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror
etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.

      Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste
Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei
femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In
Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele
acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe
bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care
circulau seara pe bulevard in fata "institutiei", ca sa atraga
clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...

      In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce
acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvinte  care
indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in
germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in
care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea
populara de "tilindru". Explicatia este simpla: cel ce a introdus in
Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea
magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.

      Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele
comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand
sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat
se cheama beef.. Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal.
Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep
cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia
, incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost
intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost
totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf -
beef!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu