O LECTIE DE E.C.C.E.A (Elemente de Cultura siCivilizatieEngleza siAmericana)Data viitoare când te speli pe mâini şi nu-ţi place temperatura apei, gândeşte-te la următoarele lucruri din anii 1500 si ...:
- majoritatea
oamenilor se căsătoreau în iunie deoarece îşi făceau baia anuală în mai
şi încă mai miroseau cât de cât bine în iunie. Totuşi, miresele aveau
cu ele un buchet de flori pentru a acoperi eventualul miros. De aici
vine obiceiul de a avea un buchet de flori la nuntă.
- baia consta
într-o singură cadă mare plină cu apă fierbinte. Bărbatul casei avea
privilegiul de a se spăla în apa curată, apoi fiii şi restul bărbaţilor
din casă, urmaţi de femei şi în final copiii - ultimii fiind bebeluşii.
Între timp, apa devenea atât de murdară încât era posibil să pierzi pe
cineva în ea. De unde şi zicala:"Don't throw the baby out with the bath water" ("Nu arunca şi copilul odată cu apa de baie").
- casele
aveau acoperişuri înalte şi pufoase de stuf, fără lemn dedesubt. Era
singurul loc unde animalele se puteau încălzi, aşa că toţi câinii,
pisicile şi alte fiinţe mici (şobolani, gângănii) stăteau acolo. Când
ploua devenea murdar şi alunecos şi uneori animalele alunecau şi cădeau
de pe acoperiş. De unde zicala: "It's raining cats and dogs" ("Plouă cu câini şi pisici").
- nimic nu
împiedica ceva să cadă în casă. Asta era o mare problema în dormitor,
unde gândaci şi alte mizerii puteau murdări patul. Deci, un pat cu
stâlpi şi un cearşaf pus deasupra oferea ceva protecţie. Aşa au apărut
paturile cu baldachin.
- cei bogaţi aveau podele de ardezie care deveneau alunecoase când se udau pe timpul iernii, aşa că împrăştiau paie("thresh"
- resturi de la treierat sau pleava) pe jos ca să poată merge. Cu
timpul, până în primăvară, paiele se tot adunau până când alunecau afară
când se deschidea uşa. Astfel s-a proptit o bucată de lemn la intrare.
Aşa a apărut pragul (în engleză se numeşte "threshold", care vine de la "thresh" şi hold" - a ţine, a opri pleava).
- pe atunci
se gătea într-un ceaun mare care atârna întotdeauna în bucătărie
deasupra focului. În fiecare zi se aprindea focul şi se adăugau
ingrediente în ceaun. Oamenii mâncau în general legume şi foarte puţin,
sau deloc, carne. Consumau din amestec (tocană, mâncare înăbuşită) la
cină şi lăsau restul în oală să se răcească peste noapte, adăugând
altceva peste ele a doua zi. Uneori mancarea avea în ea resturi destul
de vechi. De unde rima: "Peas porridge hot, peas porridge cold, peas porridge in the pot nine days old" ("Terci de mazăre fierbinte, terci de mazăre rece, terci de mazăre în oală vechi de nouă zile").
- uneori
făceau rost de carne de porc, ceea ce îi făcea să se simtă destul de
speciali. Când aveau musafiri, atârnau şunca de tavan ca să se dea mari.
Era semn de bogăţie că un bărbat "could bring home the bacon" ("era în stare să aducă şunca acasă"). Tăiau puţină ca să împartă oaspeţilor şi apoi stăteau toţi în jurul mesei şi"chewed the fat" ("mestecau grăsimea").
- pâinea era
împărţită conform statusului. Muncitorii luau partea arsă de pe fundul
pâinii, familia lua mijlocul şi musafirii partea de sus ("upper crust").
- căni de
plumb erau folosite pentru a bea bere şi whisky. Combinaţia asta de
alcooluri dobora de obicei un om pentru câteva zile. Cineva, care trecea
pe drum, îi putea lua drept morţi şi îi pregătea de înmormântare. Erau
întinşi pe masa din bucătărie vreo două zile, în timp ce familia adunată
în jur mânca, bea şi aştepta să vadă dacă se trezesc. Aşa a apărut
obiceiul de "priveghi", care în engleză se traduce "wake" ("to wake up" - "a se trezi").
- Anglia este
o ţară veche şi mică, aşa că oamenii începuseră să rămână fără locuri
de îngropat. Aşadar dezgropau coşciuge şi duceau oasele la o
"casă-de-oase" ("bone-house") şi refoloseau mormintele.
Deschizând acele sicrie au observat că unul din 25 aveau urme de
zgârieturi pe dinăuntru şi au realizat că unii din acei oameni fuseseră
ingropati de vii. Aşa că s-au gândit ca, de atunci încolo, să prindă o
sfoară de încheietura mâinii mortului care să treacă prin acoperişul
sicriului şi prin pământ până la suprafaţă şi să lege de ea un clopoţel.
Cineva a stat de atunci noaptea în cimitir (aşa a fost inventată"graveyard shift" - "tura de noapte in cimitir") să asculte clopoţeii; astfel, oamenii vii erau "salvaţi de clopoţel" ("saved by the bell"), acesta mai fiind numit şi "soneria mortului" ("dead
ringer").
- A spus cineva că istoria e plictisitoare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu