vineri, 27 octombrie 2017

Sobolanul si pisica

SOBOLANUL SI PISICA 


Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greşeală,                        
Maică-sa o dojeneşte şi-i mai face şi-o morală:
-Fă Ileana, fii cuminte, de nu eşti ascultătoare
Îţi va creşte drept pedeapsă o pisică-ntre picioare !
Timpul îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,
Că deşi greşea întruna, nu-i creştea nici- o pisică.
Dar veni şi-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fior
Observă că-ntre picioare îi crescu un pufuşor.                               
Şi plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,
Că vedea crescând pisica şi-o va face de ocară.
Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoase
Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.
-Ce-i cu tine, fă Ileană ? Nu-ţi veni cumva sorocul ?
-Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.
Şi apoi din vorbă-n vorbă, povesti de-a fira-n păr
Întâmplarea cu blestemul şi amarul adevăr.
-Nu-i nimica, fă Ileana şi pe mine-acum un an
Mă tot blestemă mămica, de-mi crescu un şobolan.                   
Şi să vezi ce mare este, când înalţă capul chel,
Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.
Şi ce-ai zice tu, Ileana, dac-am da noi şobolanul
Să-l înghita pisicuta? Ne-am mai potoli amarul.
-Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău
Căa ţi-ar fi păcat şi ţie şi te-ar bate Dumnezeu.
Treaba n-a fost prea uşoară, pisicuţa era mică,
Însă cu bunavoinţă şi puţină vaselină
Reuşi pe pisicuţă s-o vada cu gura plină.
Şi atunci, de bucurie, strigă Ileana-nveselită:
-Brava ţie, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită !
Şi morala ne învaţă că-ntr-o gură de pisică,
Intră viu şi iese mort orice şobolan îi pică ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu