miercuri, 2 mai 2018

Mac, mac, mac!


De ION PRIBEAGU
 
În tramvaiul care duce 
Din Lipscani în Ghica Tei 
Plin cu lume anonimă 
De bărbaţi şi de femei, 
La o staţie din centru 
Sau de prin împrejurimi, 
S-a urcat o cuconiță 
Cu superbe rotunjimi, 
Trup felin, plin de ispite 
Dar, rotund şi voinicel 
Parcă-ar fi sculptat de dalta 
Lui Rodin sau Praxitel. 
După ea, se urc-un tânăr - 
Tip de donjuan sadea - 
Care nu ştiu din ce pricini 
Se cam îndesă în ea. 
Doamna foarte indignată 
L-a privit cu mult temei 
Însă tot mai mult măgarul 
Se-ndesa în... viaţa ei 
Că deodată cuconița 
Nu s-a mai putut abţine 
Şi i-a spus: 
- Ascultă june, 
Nu te simţi sau nu ţi-e bine? 
Ce te-ndeși ca la pomană 
Când nici nu ştiu cine eşti 
Cu metode de-astea brute 
Crezi c-ai să mă cucereşti? 
Află că sunt doctoriţă 
Chiar de nu m-arată fața 
Şi-ţi fac una s-o ţii minte 
Toată viaţa, toată viaţa! 
Că de mai m-atingi o dată 
Peste trup sau peste braţe 
Ţi-o tai jos, în bucăţele 
Imediat şi-o dau la raţe! 

Iar femeile vreo zece 
Din tramvaiul cel sărac, 
Începură toate odată: 
Mac, mac, mac!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu