vineri, 8 iunie 2018

FABULA ASCENSIUNII



Autor Lică Pavel

Tauru-n ogradă
Văzu într-o zi
Capra, dând din coadă,
Şi o îndrăgi.
Cum era şef mare,
El, plin de curaj,
A vrut o favoare:
Şi pentr-un masaj,
Îi dădu ei postul
Bun, de secretară,
Deşi-i strica rostul
Vacii date-afară.
Observând măgarul,
Şef peste-un partid,
Şi-a dat jos samarul
Şi, deloc candid,
I-a propus şi el,
Dacă îl masează,
Alt post, măricel:
Va fi cea mai brează
În partid, cu el.
Masându-l pe taur,
Pe măgar apoi,
Capra visa aur,
Dar şi posturi noi.
Şi iată-ntr-o vară,
Doar întâmplător,
Vine-o javră chioară
Mare domnitor.
Provenit, se pare,
Dintr-un maidanez,
El îi ceru tare
Masaj tailandez.
Capra, bucuroasă,
A şi acceptat,
Ajungând faimoasă
Şi capră de stat.
MORALA ne-arată,
Într-o formă critică,
De ce-i promovată
„Capra” în politică!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu